Alergiile respiratorii reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme ale aparatului respirator și pot afecta semnificativ calitatea vieții.
Pentru unele persoane, simptomele sunt relativ ușoare și apar doar în anumite perioade ale anului. Pentru altele, alergia înseamnă săptămâni sau luni de nas înfundat, strănut repetat, secreții nazale, mâncărimi, ochi iritați, tuse, oboseală și somn de slabă calitate. Atunci când sunt implicate și căile respiratorii inferioare, pot apărea respirația șuierătoare, senzația de constricție toracică și dificultățile de respirație.
În această categorie, alergia la ambrozie (în special Ambrosia artemisiifolia) ocupă un loc important. Planta este extrem de alergizantă, iar polenul său este o cauză bine cunoscută de rinită alergică sezonieră, conjunctivită și simptome de astm. În România, problema este deosebit de relevantă: cercetări realizate în diferite regiuni ale țării au identificat sensibilizarea la ambrozie și asocierea acesteia cu forme importante de rinită, conjunctivită și astm (Bocșan et al., 2019) (Florincescu-Gheorghe et al., 2019).
Ce sunt alergiile respiratorii?
O alergie respiratorie apare atunci când sistemul imunitar reacționează exagerat la substanțe din mediul înconjurător care, pentru majoritatea oamenilor, sunt inofensive. Aceste substanțe sunt numite alergeni. Printre cei mai cunoscuți se numără polenul, acarienii din praful de casă, sporii de mucegai și alergenii proveniți de la animale.
În cazul persoanelor sensibilizate, contactul cu alergenul poate declanșa o reacție imunologică mediată în special de anticorpi de tip IgE și eliberarea unor mediatori inflamatori. Rezultatul este inflamația mucoaselor și apariția simptomelor caracteristice.
Rinita alergică este una dintre cele mai frecvente manifestări. Nasul devine înfundat sau începe să curgă, apar strănutul repetat și mâncărimea nazală. Deseori este asociată cu conjunctivita alergică, manifestată prin ochi roșii, lăcrimare și prurit ocular. Rinita alergică și astmul coexistă frecvent, motiv pentru care căile respiratorii superioare și inferioare sunt privite tot mai mult ca părți ale aceluiași sistem care necesită o abordare integrată (Tameeris et al., 2025).
Alergiile la polen au fost considerate în mod tradițional strict sezoniere. Totuși, schimbările climatice, temperaturile mai ridicate, concentrația atmosferică de CO₂ și poluarea pot influența dezvoltarea plantelor, durata sezoanelor de polen și expunerea populației la aeroalergeni (D’Amato et al., 2023).
Ambrozia – unul dintre cei mai agresivi alergeni sezonieri
Ambrosia artemisiifolia, cunoscută popular sub numele de ambrozie, este o plantă invazivă originară din America de Nord, care s-a răspândit considerabil în Europa. Polenul său este puternic alergizant și reprezintă o problemă mai ales spre sfârșitul verii și începutul toamnei. Printre principalii alergeni moleculari identificați în ambrozie se află Amb a 1, considerat unul dintre cei mai importanți factori declanșatori ai reacției alergice (Cheng et al., 2025).
Ambrozia poate produce cantități foarte mari de polen. În plus, acesta este transportat de curenții de aer pe distanțe considerabile, ceea ce înseamnă că o persoană sensibilizată poate prezenta simptome chiar dacă nu observă plante de ambrozie în imediata apropiere (Hossny et al., 2021).
Expunerea este asociată cu simptome nazale, oculare și pulmonare. Un studiu longitudinal efectuat la copii a observat o relație între concentrațiile atmosferice de polen de ambrozie și apariția simptomelor la nivelul ochilor, nasului și plămânilor (Jones et al., 2019). Cercetările efectuate pe pacienți alergici la ambrozie au identificat, de asemenea, profiluri complexe de sensibilizare: într-un studiu, peste 95% dintre pacienții investigați prezentau rinoconjunctivită, iar aproximativ 60% raportau simptome asemănătoare astmului (Buzan et al., 2022).
Există și un mecanism care poate explica de ce polenul reprezintă o problemă nu doar pentru nas. În anumite condiții, granulele de polen se pot fragmenta și pot elibera particule mult mai mici. Cercetările asupra ambroziei gigant (Ambrosia trifida) au arătat că asemenea particule subpolenice pot avea dimensiuni suficient de mici pentru a pătrunde mai profund în tractul respirator (Stone et al., 2021).
Ambrozia în România
Pentru România, alergia la ambrozie nu este o problemă teoretică. Un studiu realizat în două regiuni ale țării a identificat diferențe regionale importante ale sensibilizării la polenul de ambrozie și a constatat asocierea alergiei cu simptome oculare și astmatice (Bocșan et al., 2019). Un alt studiu, efectuat în Oltenia, a raportat o proporție ridicată de sensibilizare la ambrozie în populația analizată de pacienți cu rinită alergică (Florincescu-Gheorghe et al., 2019).
Problema ar putea fi amplificată în timp de schimbările de mediu. Creșterea temperaturilor, urbanizarea, poluarea și nivelurile mai mari de CO₂ pot influența dezvoltarea ambroziei și producția de polen. O analiză privind relația dintre schimbările climatice, poluare și Ambrosia artemisiifolia arată că, în medii urbane cu concentrații crescute de CO₂, planta poate crește mai rapid și poate avea o înflorire mai intensă, cu potențiale consecințe asupra bolilor respiratorii alergice (Stoian et al., 2024).
Cum poate fi redusă expunerea la polenul de ambrozie?
Prevenția expunerii reprezintă o componentă utilă a managementului alergiei, chiar dacă evitarea completă a polenului este aproape imposibilă.
În perioadele cu concentrații ridicate de polen, persoanele alergice pot urmări prognozele polinice locale și își pot adapta activitățile în aer liber. După perioade mai lungi petrecute afară, schimbarea hainelor și dușul pot reduce cantitatea de polen adusă în locuință. Aerisirea și uscarea hainelor în exterior pot fi adaptate perioadelor cu încărcătură polinică ridicată, iar în autoturism sau locuință pot fi utile sisteme adecvate de filtrare a aerului.
Managementul rinitei alergice poate include, în funcție de severitate și de recomandarea medicului, antihistaminice și corticosteroizi intranazali. Ghidurile bazate pe dovezi includ, de asemenea, imunoterapia specifică alergenului, irigațiile nazale saline și strategiile de control al expunerii printre opțiunile non-farmacologice sau complementare (Yang et al., 2023) (Park et al., 2023).
În cazul alergiei la ambrozie există și posibilitatea imunoterapiei specifice. Aceasta este diferită fundamental de tratamentele pur simptomatice, deoarece urmărește modificarea răspunsului imun la alergen. Studiile asupra imunoterapiei pentru alergia la ambrozie au raportat reducerea simptomelor și a necesarului de medicație la pacienții selectați corespunzător (Nelson, 2018). În general, literatura privind imunoterapia subcutanată pentru rinoconjunctivită și astm oferă dovezi moderate până la puternice pentru reducerea simptomelor în situații adecvate (Erekosima et al., 2014).
Ce este haloterapia?
În paralel cu tratamentele medicale consacrate, există un interes tot mai mare pentru metode complementare care urmăresc ameliorarea confortului respirator. Printre acestea se numără haloterapia.
Haloterapia este inspirată din speleoterapia practicată în saline și peșteri de sare. În forma modernă, aceasta se desfășoară de obicei într-o cameră special amenajată, unde particule foarte fine de sare uscată sunt dispersate controlat în aer. Persoana aflată în încăpere inhalează aerosolul salin pe durata ședinței.
Este importantă însă diferențierea unei camere cu aerosoli salini uscați generați controlat de o simplă încăpere decorată cu pereți sau cărămizi din sare. Cercetarea medicală asupra haloterapiei se referă la anumite protocoale și condiții de expunere; prin urmare, rezultatele unui studiu nu pot fi extrapolate automat la orice „salină artificială”.
Haloterapia trebuie privită ca terapie complementară
Această diferență este esențială pentru persoanele care caută soluții naturale sau non-farmacologice pentru alergii. Haloterapia poate fi luată în considerare, în anumite situații și după evaluarea individuală, drept metodă complementară pentru confortul respirator, dar nu trebuie prezentată drept tratament curativ pentru alergia la ambrozie.
O persoană cu rinită alergică moderată sau severă, astm, episoade de respirație șuierătoare ori senzație de lipsă de aer nu ar trebui să întrerupă medicația prescrisă pentru a o înlocui cu ședințe de haloterapie. Acest lucru este deosebit de important în astm, unde controlul inflamației căilor respiratorii poate necesita tratament medicamentos specific.
De asemenea, reacția individuală la aerosolii salini poate varia. Dacă în timpul unei ședințe apar tuse accentuată, respirație dificilă, senzație de constricție toracică sau alte simptome neobișnuite, expunerea trebuie întreruptă și situația discutată cu un medic, mai ales în cazul persoanelor cu astm.
O abordare integrată a alergiei la ambrozie
Cea mai rațională abordare a alergiei respiratorii este una integrată. Primul pas este identificarea corectă a alergenului prin evaluare alergologică, corelând istoricul simptomelor cu testarea adecvată. Acest lucru este relevant în special pentru ambrozie, deoarece pacienții pot prezenta sensibilizare la mai mulți alergeni, iar profilurile IgE pot fi complexe (Buzan et al., 2022).
Urmează reducerea expunerii la polen în sezon, utilizarea corectă a tratamentului simptomatic recomandat de medic și, pentru pacienții eligibili, discutarea imunoterapiei specifice alergenului. Controlul rinitei este important inclusiv la persoanele care au și astm, deoarece cele două boli sunt strâns legate (Tameeris et al., 2025).
În acest plan, metodele complementare precum irigațiile nazale saline și, eventual, haloterapia pot avea un rol auxiliar.
Alergiile respiratorii, și în special alergia la ambrozie, reprezintă o problemă importantă de sănătate, cu impact asupra respirației, somnului, activităților zilnice și calității vieții. Ambrozia este un alergen puternic, iar cercetările realizate inclusiv în România confirmă relevanța sa pentru rinita alergică, conjunctivită și astm (Bocșan et al., 2019).
Haloterapia este o metodă complementară inspirată din microclimatul salinelor, iar cercetările preliminare sugerează efecte favorabile asupra eliminării mucusului, inflamației căilor respiratorii și confortului respirator (Lazarescu et al., 2014) (Nugraha et al., 2024).
Prin urmare, locul cel mai potrivit al haloterapiei este, în prezent, cel de intervenție complementară, utilizată responsabil alături de evitarea alergenului, monitorizarea sezonului de polen, tratamentul recomandat de medic și, atunci când este indicată, imunoterapia specifică. Pentru persoanele care suferă în fiecare an în sezonul ambroziei, obiectivul nu ar trebui să fie alegerea unei singure metode, ci construirea unei strategii personalizate și bazate pe dovezi, care să reducă expunerea, să controleze inflamația alergică și să ofere un confort respirator cât mai bun.
Notă: Informațiile din acest articol au caracter educativ și nu înlocuiesc diagnosticul, recomandările sau tratamentul prescris de medicul alergolog ori pneumolog.
